Paul Gauguin

   Eugène Henri Paul Gauguin s-a născut la Paris pe 7 iunie 1848, tatăl său fiind Clovis Gauguin, ziarist şi republican înveterat. Familia Gauguin, simţind că în Franţa republica este în pericol, se mută în Peru (1849). Tatăl său moare la 30 octombrie în Patagonia, dar familia se întoarce în Franţa abia peste cinci ani, în august 1854, şi se stabileşte la Orléans.

   În 1865, Paul Gauguin serveşte ca ofiţer secund pe un vas comercial cu destinaţia Rio de Janeiro, iar un an mai târziu, porneşte într-o călătorie de 13 luni în jurul lumii, ca locotenent pe vasul "Chili". Ajutat de tutorele său, Gustave Arosa, bancher şi colecţionar îndrăgostit de lucrările impresioniştilor, Paul Gauguin este angajat în 1871 ca funcţionar la o agenţie de bursă. Se împrieteneşte cu pictorul Émile Schuffeneker, cu care pictează şi desenează deseori. În 1873, se căsătoreşte cu Mette Sophie Gad, fiica unui înalt funcţionar danez. În următorii zece ani se nasc cei cinci copii ai lor.

Anul 1874 aduce o schimbare decisivă în viaţa lui Gauguin. Are acum 25 de ani şi va începe lucrul în atelier, în plină perioadă a căutărilor artistice. Se înscrie la "Academia Colarossi", unde învaţă secretele picturii după model. Este anul când se organizează prima expoziţie a impresioniştilor şi Gauguin cumpără, încântat, tablouri realizate în acest stil.

   În 1875, expune primul său tablou, "Peisaj la Viroflay", în care se simte influenţa lui Camille Pissarro, al cărui elev va deveni mai târziu. Câţiva ani în şir se întâlneşte regulat cu artiştii impresionişti în cafeneaua "Nouvelle-Athénée" din Place Pigalle şi participă cu lucrările sale la expoziţiile acestora. În 1879 îşi petrece pentru prima oară vara în Pontoise, la Pissarro, care îl îndeamnă să se apropie mai mult de natură. Aici îl cunoaşte, în 1881, pe Paul Cézanne. Cei doi pictori se înţeleg perfect, între ei fiind multe asemănări în reprezentările artistice.

   Din cauza problemelor materiale dar şi datorită setei sale nestăvilite de independenţă, primăvara anului 1887 îl găseşte pe puntea unui vas care se îndreaptă spre Panama. Lucrează câteva săptămâni la construcţia canalului, se îmbolnăveşte însă de malarie şi se întoarce în Franţa, din nou la Pont-Aven. Împreună cu pictorul Émile Bernard, elaborează regulile sintetismului, care se bazează pe planuri de culori de aceeaşi nuanţă, reliefate prin contururi ferme. Compoziţia "Viziune după predică", cunoscută şi ca "Lupta lui Iacob cu îngerul", marchează debutul acestui nou stil.

   În anul 1888, galeria pariziană "Boussod et Valadon" îi organizează prima expoziţie personală. Noua generaţie vede în Gauguin maestrul simbolismului. În acelaşi an, la 21 octombrie 1888, Gauguin soseşte la Arles, la Van Gogh, pe care îl cunoscuse cu doi ani în urmă. Van Gogh era curios să afle la ce rezultat artistic a dus colaborarea lui Gauguin cu Émile Bernard şi i-a rugat pe cei doi să-şi facă reciproc portretul. Rezultatul îl constituie tabloul "Mizerabilii", în care Gauguin se reprezintă în chipul lui Jean Valjean din cunoscutul roman al lui Victor Hugo.

   Gauguin visează la un atelier la tropice, iar alegerea cade pe Tahiti, pământ al "extazului, al liniştii şi al artei". În primăvara anului 1891 se îmbarcă pe un vas spre Oceanul Pacific, iar la 8 iunie soseşte la Papeete. Se stabileşte la Mataiea şi începe să picteze, folosind ca modele femei indigene, cu care are şi legături amoroase.

   Paul Gauguin moare la 8 mai 1903 în Atuona, anul în care galeria "Vollard" organizează o expoziţie cu 50 de picturi şi 20 de desene, şi când Salonul de Toamnă dedică o întreagă sală lucrărilor sale.