Şevalet fără inhibiţii: Henri-Pierre Picou

Henri-Pierre Picou s-a născut în data de 27 februarie 1824, în localiatea franceză Nantes. Primele sale lucrări aveau drept sursă de inspiraţie "reţeta" consacrată la acea vreme, respectiv portretistica şi picturile clasice cu diverse obiecte istorice. Mai târziu, opţiunile sale s-au orientat către temele alegorice şi mitologice.

Ca şi mulţi alţi confraţi şi conaţionali de-ai săi, Picou a fost un pictor academic, dat fiind faptul că arta academică este stilul de pictură şi sculptură rezultate din influenţele europene ale academiilor de artă, cu predilecţie a standardelor franceze ce definesc Académie des Beaux-Arts, regăsite în mişcările neoclasicismului şi romantismului. Totodată, Picou a fost unul dintre fondatorii curentului neo-grecesc, avându-i alături pe prietenii săi cei mai apropiaţi: Gustave Boulanger, Jean-Léon Gerome şi Jean-Louis Hamon, toţi având ca numitor comun atelierele lui Paul Delaroche, ce au fost preluate mai târziu de către Charles Gleyre.

Stilul lui Picou a fost influenţat în mod evident de către Gleyre. Pe lângă lucrările angajate împreună cu grupul, Picou mai primea comisioane de pe urma unor fresce religioase, de mari dimensiuni, comandate de unele biserici, inclusiv Église Saint-Roch.

Debutul său artistic a fost la Salon de Paris din 1847. În anul următor a primit o medalie de clasa a doua pentru pictura „Cleopatre et Antoine sur le Cydnus”, cunoscută şi sub numele de „Cleopatra on the Cydnus”, lucrare ce este frecvent considerată a fi capodopera lui Henri-Pierre Picou şi despre care, la Salonul următor, din 1848, poetul, romancierul, dramaturgul, jurnalistul, critic de artă şi critic literar, reputatul Pierre Jules Théophile Gautier spunea că subiectul abordat de Picou a fost mult prea ambiţios, dar „Aşa cum este, aceasta oferă cea mai bună speranţă pentru viitorul tinărului artist şi se clasează printre cele şapte sau opt picturi cele mai importante ale Salonului”. În 1875, pictura a fost expusă la New York, apoi pe pereţii unei galerii private de artă din San Francisco.

Picou a fost propietarul unui mare atelier în Paris, pe Boulevard de Magenta, care i-a oferit spaţiul necesar pentru a lucra la frescele sale de mari dimensiuni. Popularitatea sa era în continuă ascensiune, fapt ce a dus la cucerirea unui al doilea Prix de Rome, în 1853, pentru lucrarea „Isus chassant Les vendeurs du Temple” (The Moneylenders Chased from the Temple), după care a mai urmat o medalie de clasa a doua la Salonul ediţiei din 1857, o expoziţie pe care Henri-Pierre Picou a onorat-o cu prezenţa de la debutul său artistic, din 1847, şi până la ediţia finală a Salonului, în 1893.

S-a stins din viaţă în data de 17 iulie 1895. Nu am găsit nicio informaţie despre locul unde şi-a dat ultima suflare, sau unde şi-a găsit odihna veşnică, după cum nu am fost în stare să găsesc nici un portret sau ilustraţie cu Henri-Pierre Picou.