Luis Ricardo Falero (1851 - 7 decembrie 1896), Duce de Labranzano, a fost un pictor spaniol al secolului al XIX-lea, care s-ar fi născut în Granada după unele surse, sau în Toledo după altele. Talentul său a fost remarcat de la o vârstă precoce, motiv pentru care părinţii săi l-au trimis în Anglia, la Universitatea din Richmond, nu numai pentru a învăţa limba engleză, ci, mai ales, pentru a studia pictura, în special tehnica acuarelei.
În 1860, când abia dacă împlinise vârsta de nouă ani, a părăsit Anglia, dorind să-și continue studiile la Paris.
S-a întors în Spania să se înroleze în marina spaniolă, dând curs dorinţelor părinților săi. Avea 16 ani. În scurt timp, Luis Ricardo avea să fie dezamăgit profund de viaţa sa în cadrul marinei. Nu avea chemare pentru aşa ceva. Deznodământul nu putea fi decât unul singur şi astfel a părăsit serviciul pe mare pentru a se dedica în totalitate studiului artei, chimiei şi ingineriei. Se pare că un experiment periculos la chimie l-a speriat teribil, ceea ce a făcut ca în final să se concentreze numai asupra artei.
Subiectele sale preferate au fost nudurile feminine, folosind în lucrările sale teme orientale, cu precădere, dar şi teme astronomice, misterioase, chiar magice. Fiind un pasionat de astronomie, Falero a încorporat în picturile sale constelaţii cereşti, regăsindu-se teme cum ar fi „Căsătoria unei comete” şi „Stele gemene”. Acelaşi interes pentru bolta cerească l-au condus la ilustrarea lucrărilor semnate de Camille Flammarion.
Ultimii ani de viaţă i-a petrecut la Londra, însă nu în tihnă. Avea să treacă printr-un proces de paternitate, deschis de Maud Harvey, cea care i-a fost mai întâi menajeră şi apoi model. Când tânăra femeie i-a comunicat că a rămas însărcinată, Falero a concediat-o. Instanţa i-a dat dreptate lui Maud Harvey, iar pictorul a fost obligat să-i plătească o pensie alimentară în valoare de cinci şilingi pe săptămână. Asta se întâmpla în anul 1896, an în care Falero a închis ochii pentru vecie la University College Hospital din Londra. Avea 45 de ani.
În 1860, când abia dacă împlinise vârsta de nouă ani, a părăsit Anglia, dorind să-și continue studiile la Paris.
S-a întors în Spania să se înroleze în marina spaniolă, dând curs dorinţelor părinților săi. Avea 16 ani. În scurt timp, Luis Ricardo avea să fie dezamăgit profund de viaţa sa în cadrul marinei. Nu avea chemare pentru aşa ceva. Deznodământul nu putea fi decât unul singur şi astfel a părăsit serviciul pe mare pentru a se dedica în totalitate studiului artei, chimiei şi ingineriei. Se pare că un experiment periculos la chimie l-a speriat teribil, ceea ce a făcut ca în final să se concentreze numai asupra artei.
Subiectele sale preferate au fost nudurile feminine, folosind în lucrările sale teme orientale, cu precădere, dar şi teme astronomice, misterioase, chiar magice. Fiind un pasionat de astronomie, Falero a încorporat în picturile sale constelaţii cereşti, regăsindu-se teme cum ar fi „Căsătoria unei comete” şi „Stele gemene”. Acelaşi interes pentru bolta cerească l-au condus la ilustrarea lucrărilor semnate de Camille Flammarion.
Ultimii ani de viaţă i-a petrecut la Londra, însă nu în tihnă. Avea să treacă printr-un proces de paternitate, deschis de Maud Harvey, cea care i-a fost mai întâi menajeră şi apoi model. Când tânăra femeie i-a comunicat că a rămas însărcinată, Falero a concediat-o. Instanţa i-a dat dreptate lui Maud Harvey, iar pictorul a fost obligat să-i plătească o pensie alimentară în valoare de cinci şilingi pe săptămână. Asta se întâmpla în anul 1896, an în care Falero a închis ochii pentru vecie la University College Hospital din Londra. Avea 45 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.