Jean-Léon Gérome

   Jean-Léon Gérôme (11 mai 1824 – 10 ianuarie 1904) s-a născut în regiunea Franche-Comté, mai precis în orăşelul Vesoul, departamentul Haute-Saône, pe strada d'Alsace-Lorraine, la numărul 9. Tatăl său, Pierre Gerome, a fost un meşter aurar, iar mama sa, Melanie Vuillemot, a fost fiica unui negustor. A studiat la Colegiul din Vesoul până la vârsta de 16 ani, apoi, în 1841, a plecat de acasă să-şi continue studiile la Paris. A devenit unul dintre elevii lui Paul Delaroche, pe care avea să-l însoţească în Italia timp de un an, 1844 - 1845, şi unde a vizitat Florenţa, Roma, Vaticanul şi Pompeii. În ciuda locurilor vizitate, Gerome a fost fascinat de peisajele italiene. Îmbolnăvindu-se de febră tifoidă, el a fost forţat să se reîntoarcă la Paris, în 1844, şi ca la mulţi alţi studenţi ai lui Delaroche, a intrat în atelierul lui Charles Gleyre, unde a studiat pentru o scurtă perioadă de timp. Apoi a urmat studiile la Ecole des Beaux-Arts. În 1846 a încercat să intre la prestigioasa Prix de Rome, însă a picat în etapa finală, deoarece desenul figurilor era inadecvat. Un an mai târziu avea să surprindă asistenţa la Salonul din 1847, cu lucrarea „Lupta de cocoşi”, realizată în 1946. A fost momentul în care a deschis calea succesului şi avea să rămână în memoria iubitorilor de artă. A fost răsplătit cu medalia de aur, performanţă pe care avea să o repete şi un an mai târziu, în 1948. Jean-Léon Gérôme a debutat în artă ca pictor, dar, după un interval mare de ani, francezul s-a orientat şi către sculptură. A pictat subiecte istorice, din mitologia greacă, orientalism, portrete şi alte subiecte, aducând tradiţia picturii academice pe o nouă culme artistică. Lucrarea „Lupta de cocoşi” (1846) a fost un exerciţiu academic ce avea să-i definească întreaga carieră artistică, reprezentând nudul unui tânăr şi o fată într-un voal ce asistă la doi cocosi care se bat, iar în fundal poate fi văzut golful Neapole. Această lucrare a fost considerată simbolul mişcării artistice Neo-Greceşti şi a fost realizată în studioul lui Gleyre (Henri-Pierre Picou (1824–1895) şi Jean-Louis Hamon).