Milo Manara

    Maurilio Manara este un scriitor şi ilustrator italian de benzi desenate, fiind mai cunoscut cu numele Milo Manara.  S-a născut la 12 septembrie 1945 în Lüsen (Luson), în Tirolul de Sud. După studii de arhitectură şi pictură, Milo a debutat în anul 1969 în Genius cu o serie de benzi desenate, mai precis într-un subgen al clasicelor benzi desenate: Fumetti Neri, apreciate cu precădere în Italia, căci, pe fond, tematica abordată era dedicată anti-eroilor. Un an mai târziu a ilustrat revista Terror, însă Milo avea sentimentul că nu acesta este genul în care se poate exprima cu adevărat, stare de fapt ce avea să-l direcţioneze în 1971 către alte orizonturi artistice: erotismul. Primele sale lucrări se vor regăsi în seria Jolanda de Almaviva, ilustrând scrierile lui Francisco Rubino. După Rubino, Milo a mai colaborat şi cu Barbieri Carlo, Milani Mino şi Silverio Pisu.

   Activitatea artistică a lui Milo Manara părea să nu cunoască limite. În 1978 îi va fi decernat primul premiu: Yellow Kid and Gran Guinigi, dar recunoaşterea sa artistică depăşise graniţele ţării natale, astfel că Manara începuse să colaboreze la mai multe publicaţii franco-belgiene, inclusiv pentru inclusiv Charlie Mensuel , PILOTE și L'Echo des Savanes. Personalităţi din ce în ce mai importante i-au solicitat colaborarea, printre acestea numărându-se şi Federico Fellini.

   Lucrările semnate de Milo Manara au gravitat în mod evident în universul feminin. Frumuseţea, eleganţa sau eroismul femeii sunt tuşate aproape obsesiv şi pasional. Chiar dacă Milo intrase deja pe tărâmul animaţiei, benzile desenate au rămas oglinda cea mai fidelă pentru sufletul artistului, de parcă imaginea statică obligă cititorul să descopere atât tainele personajului, cât şi pe ale autorului.