Vexel este un termen nou şi prea puţin cunoscut publicului larg. Arta în sine, ca modalitate de expresie, este într-o continuă expansiune, depăşind astăzi limite nebănuite ieri. Pictura, grafica, arta fotografică şi cam tot ce ţine de impactul vizual asupra formei şi a cromaticii dezvoltată tehnici de expresie cu o viteză uluitoare, astfel că devine din ce în ce mai greu să stabileşti ce mai ţine de artă şi ce a rămas în afara definiţiei.
Vexel este un neologism, rezultat din combinaţia termenilor "Vector" şi "Pixel", iar acest din urmă substantiv începe să ne pară familiar într-o bună măsură, fiind regăsit în limbajul computerelor. Prin urmare, acest Vexel are la bază tehnica graficii vectoriale, regăsită în programele speciale pentru procesarea imaginilor foto. Termenul cel mai comod şi cel mai cunoscut este de "tehnică digitală" de procesare. Cel mai cunoscut program de acest gen este "Photoshop"-ul, dar nu este singurul. Practic, Vexel Artwork foloseşte o imagine, o ilustraţie naturală. Natural în sensul de fotografie reală, obţinută după cum ştim cu toţii, cu un aparat foto. Din acest moment, tehnica Vexel intră în funcţiune, folosind regiştrii programelor de profil, pornind de la rastere, efecte, figuri geometrice, polarizări etc, etc, etc. Nu intrăm în detalii, fiind nu numai o formă nouă de artă, ci şi un limbaj special.
Totuşi, în ce măsură Vexel poate fi acceptat ca artă, iar graficienii cu tastaturi pot fi numiţi artişti? Greu de spus. Cu titlu personal, îmi asum răspunderea afirmând că Vexel nu are valenţele necesare pentru a accede la titlul de artă. Da, este o formă nouă de expresie, poate fi apreciată, are un impact vizual incontestabil, însă, dincolo de tehnică, ce merite revine "artistului"? Graficienii de odinioară erau capabili să "forţeze" optica cromatică fără să folosească computerul. Nici măcar un copiator nu le era de folos, dar atunci când le erau necesare imagini-bază le copiau şi le aduceau la scara dorită din...mână. În general erau lucrări ieftine, fără valoare deosebită, fiind regăsite în cele mai multe cazuri pe pereţii cluburilor de noapte sau în spaţii dedicate agrementului. Cu alte cuvinte, era o artă decorativă, pur comercială.
Deocamdată, nu cred ca Vexel să-şi fi desemnat niscavai somităţi, însă, pe de altă parte, ar fi o eroare să întoarcem spatele irevocabil celor ce, să nu vă mire, alocă ore, ba chiar zile unei realizări de acest gen. Unele chiar sunt interesante:
interesant si frumos.
RăspundețiȘtergere