Bruno Di Maio

   Bruno Di Maio s-a născut la Tripoli (Libia) în anul 1944, din părinţi italieni. Mulţi ani şi-a petrecut în Toscana, dar lui îi place să spună că s-a născut în nordul Africii, de parcă meleagurile unde a venit pe lume i-au dăruit ceva din exotismul Continentului Negru.
   O boală teribilă, probabil poliomelită (nu a ţinut să fie explicit, ci doar a dat de înţeles), i-a răpit din frumuseţea copilăriei. Totuşi, micuţul Bruno a descoperit magia creioanelor colorate şi a poveştilor pentru copii. Imobilizat la pat, şi-a lărgit de unul singur Universul, ilustrând cu creioanele sale colorate pagini întregi din poveştile citite. Într-o autobiografie a sa, Bruno Di Maio spunea: "Poate plăcerea basmelor, minunatele mele creioane şi soarele neobosit al Africii mi-au îndrumat paşii în mod obligatoriu către pictură". Posibil. Cert este că avea să studieze la Institutul de Artă din Perugia, unde avea să-şi definească atât inclinaţia artistică, cât şi personalitatea.
   Întotdeauna l-a considerat pe Pico Cellini, un celebru restaurator italian, mentorul său spiritual, căruia i-a rămas profund recunoscător pentru faptul că el l-a îndrumat către "pictura mare". Cu toate acestea, Bruno Di Maio nu s-a considerat niciodată un artist sofisticat. El a căutat comunicarea directă, simplă şi pe înţelesul tuturor, pentru că niciodată nu a întrerup legătura cu copilăria sa. În aceiaşi biografie a sa, spunea la un moment dat: "Nu uitaţi niciodată să priviţi lumea prin ochii unui copil uimit, dar să o reprezintaţi cu calificarea unui bun artizan!" Sigur, ar deveni discutabilă şi oarecum derutantă povaţa anterioară, mai ales după ce am viziona lucrările sale în care femeia a fost dezgolită, la propriu şi la figurat, de toate secretele sale, până la limita erotismului am putea spune, dar, probabil, copii mai trebuie să şi doarmă, nu-i aşa?